EXAMENUL MATERIILOR FECALE

Caracteristicile scaunului normal

După ce bolul alimentar a trecut prin stomac și intestin, întreg conținutul este concentrat în colon și eliminat apoi la exerior sub formă de materii fecale. Analizele materiilor fecale ne permit să culegem informații asupra proceselor variate și complexe la care sunt supuse substanțele la diferite niveluri ale tubului digestiv.

Pentru a putea recunoaște semnele unor factori patologici, este necesar să cunoaștem, mai întâi, caracteristicile unui scaun normal.

COMPOZIȚIA

În general, materiile fecale sunt un amestec de :

2/3 din compoziția materiilor fecale sunt produse elaborate de tubul digestiv. Așa se explică faptul că și în condițiile unui aport alimentar insuficient, sau chiar în caz de inaniție, omul elimină o cantitate oarecare de materii fecale, compusă în special din substanțe excretate de tubul digestiv, celule descuamate din mucoasa acestuia și , mai ales, diferiți microbi, care se găsesc în tubul digestiv în cantitate mare. Se apreciază că această floră microbiană abundentă și variată constituie până la ¼ din reziduul uscat al scaunului la omul normal.

Resturile alimentare nedigerate sau parțial digerate pot crește foarte mult în cantitate într-o alimentație bogată în alimente în care celulosa este în concentrație crescută.

CANTITATEA

Variază foarte mult. În general, la adultul normal, în condițiile unui regim mixt, se elimină 100-250g materii fecale zilnic. Practic greutatea materiilor fecale eliminate în 24 h depinde de:

CONSISTENȚA

În mod normal scaunul are o conistență păstoasă. În funcție de conținutul lor în apă această consistență variază foarte mult. Astfel putem întâlni:

Factorii care determină cantitatea determină și consistența.

CULOAREA

La omul sănătos cu alimentație mixtă scaunul are culoarea brună-cafenie. Copilul mic și în special sugarul elimină un scaun galben-auriu din cauza unui conținut crescut în bilirubină.

Ca și celelalte caractere ale scaunului, caractere amintite mai sus, culoarea poate varia foarte mult chiar în condiții fiziologice. Culoarea scaunului depinde de:

bilirubina este eliminată prin tubul digestiv. În condițiile unui tranzit încetinit sau normal, bilirubina sub formă de stercobilinogen este descompusă în cec sub acțiunea bacteriilor de putrefacție, în stercobilină care dă culoarea brună.

În condițiile unui tranzit mai accelerat, stercobilingenul este eliminat ca atare și dă o culoare galben deschis, galben auriu materiilor fecale.

La copii, dar și la adulti, bilirubina se poate transforma în biliverdină ceea ce va duce la scaune cu nuanțe verzui

În cazurile în care stercobilogenul nu mai apare în intestin (în caz de , spre exemplu, obstrucții ale căilor biliare) scaunele (numite acolice) pot avea culoare deschisă, gri-cenusiu

regim lactat => culoare galben deschisă

regim carnat =>culoare brun închisă

alimente care conțin sânge (sângerete, caltaboș ș.a) => culoare închisă, neagră ca păcura

după ingerare de vin roșu, sfeclă roșie, afine, coacăze, cireșe negre, mure, etc.=>culoare brun închisă sau roșcată, după pigmentul conținut

după ingerare de alimente verzi scaunele pot căpăta o culoare verzuie

MIROSUL

Este dat de indol, scatol și alți produși de purefacție.

În general, alimentația bogată în carne și produse de carne induce un proces de putrefacție accentuat și un miros al materiilor fecale puternic respingător. Alimentația pe baze vegetale și de lactate determină un miros mai puțin respingător.